…

Voiam să scriu ceva aici, dar am uitat deja… Pff ! 😦

Serios vorbind, de ceva timp uit. Nu pot să spun că am stat minunat cu memoria vreodată, dar parcă acum e prea de tot. Slavă Domnului, nu e de la oboseală, că dorm destul. Stres nu e de asemenea… sper. Poate vârsta, deşi nici aia nu e de speriat. Cu toate că prietena mi-a găsit două fire albe de păr.

.
De asemenea, aş spune şi ceva deficit de atenţie, în sensul că îmi pare că slăbirea memoriei provine din faptul că nu prea mă pot concentra.
O avea legătură cu lipsa antrenamentului ?

.
Domnu’ doctor, aveţi legătura. 🙂

Din analele… corporatismului

Am lucrat într-o corporaţie tare scorţoasă. Mă întrebam dacă Şeful cel Mare, se uşurează ca oamenii sau apasă la răstimpuri pe un buton şi eliberează nişte biluţe de plastic. Mănânc eu într-o zi pizza ţărănească şi apoi dau fuga la şedinţă, îmbrăcat sobru. Mi-am şters zâmbetul de pe faţă, pentru un plus de prestanţă.

Sunt adunaţi toţi leii paraleii. Este şi Şeful cel Mare. Eu însă trebuie să le vând un proiect six sigma – îmbunătăţirea eficienţei, eficacităţii şi calităţii în organizaţie – foarte curajos. Mă postez în faţa lor şi mimez un self esteem dement. Proiectul meu este atât de bun, domnilor. Leii paraleii sunt neaşteptat de binevoitori. Mai prind şi eu puţină încredere, dar nu pricep de ce nu căşună pe mine cu sarcasme de industrie.

Probabil că sunt foart bun. Mă uit cu duioşie la Şeful cel Mare, care îmi pare aşa dintr-o dată uman. Îmi zâmbeşte cu drag. În fond şi la urma urmei şi ei tot oameni sunt, nu maşinării puse pe rele.

Întâmpin ceva probleme când cer feedback. Se codesc. Unul pare tentat să mă mângâie pe creştet, dacă uzanţele corporatiste ar permite-o. Mă mir. La astfel de prezentări ţii un măr în echilibru pe căpşor, în timp ce colegii tăi trag cu săgeţi otrăvite în el.

Ajung la toaletă. Nu aveam puţină coajă de ardei pe dinţi. Ci o bucăţică uriaşă, poate cea mai mare bucăţică pe care am văzut-o. Am fost tentat să fug în pădure, unde să încep o viaţă primordială, fără provocări profesionale. De atunci, de câte ori mănânc ceva, o rog pe prietena mea să se uite la dinţişori. Cât despre proiect, nu a ieşit chiar cum am vrut. Mi s-a răspuns cum “că n-am fii pregătiţi pentru un asemenea angajament financiar.”

Morala: dacă ţii un discurs cu coajă de ardei pe dinţi, nu obţii neapărat succesuri. Dar capeţi un val de simpatie imediat.

În treacăt… despre Paranoia

Am vazut odată un tricou care, la acel moment, m-a intrigat foarte mult şi în acelaşi timp m-a pus pe gânduri:

The Next Generation – Trust no one

Trust no one – să nu ai încredere în nimeni – caracterizează cel mai bine o viziune paranoică asupra lumii. Paranoia reprezintă anxietatea şi frica excesivă privind starea de bine a propriei persoane, considerate iraţionale şi excesive, poate până la punctul unei psihoze.

Paranoicul este în primul rând neîncrezător şi suspicios, în mod exagerat. Este nevoie de un efort titanic pentru a-i câştiga încrederea şi niciodată nu ştii pentru cât timp, pentru că de multe ori e suficient un singur gest minor pentru a o pierde.

Pune permanent la îndoială loialitatea celor din jur, bunele lor intenţii. Caută motivaţii ascunse pentru cel mai neînsemnat gest, interpretează mult şi oamenii îi sunt ostili, nu-l plac, îi vor răul. Este convingerea lui puternic înrădăcinată, rigidă, de nezdruncinat, care-i orientează gândirea şi îi determină comportamentul. Este defensiv, vigilent, atent la reacţiile celorlalţi, permanent în gardă. Are grijă să ofere puţine informaţii despre el, despre viaţa lui.

Întrucât se aşteaptă permanent la ostilitate, ridiculizare şi trădare din partea celorlalţi, paranoicul ajunge uşor să sufere de “mania persecuţiei” sau “delirul persecuţiei” – acesta are convingerea că este persecutat, că se unelteşte împotriva sa, şi orice gest, orice vorbă o interpretează ca pe o confirmare a acestui fapt.

În condiţiile unui conflict, este extrem de perseverent. Acuzaţiile sale sunt extrem de bine argumentate logic şi de o coerenţă extremă. Un paranoic inteligent aproape că te poate convinge că lumea este condusă de masoni printr-o dizertaţie bine argumentată şi bine documentată.

În relaţia de cuplu, neîncrederii i se adaugă gelozia. Partenera este oricând suspectată că flirtează cu altcineva, că-l trădează, că îl înşeală. Dar în condiţiile în care el simte că poate conta pe ea, că ea îi este alături în condiţii de adversitate, că amândoi împărtăşesc acelaşi sistem de valori, paranoicul este capabil de o loialitate şi de o generozitate fără margini. Loialitatea este romantică.

Ceea ce face îi va distruge încrederea în el, în ea, îl poate face să se simtă incapabil de a o face fericită şi de a-i asigura securitatea emoţională. Dacă cedează fără a cerceta cauza sentimentelor de teamă şi nesiguranţă, formulând întrebări, cercetând neîncetat şi verificând fiecare informaţie, pune în pericol viitorul relaţiei.

De Ce

Persoanele care prezintă tendinţe paranoice au fost în mod sistematic umilite şi dominate de figuri parentale sadico-autoritare în copilarie. Multi părinţi, în dorinţa lor “de a-şi pregăti copiii pentru a înfrunta diverse obstacole”, sunt extraordinar de generoşi cu criticile şi deosebit de zgârciţi cu laudele. Criticismul constant, pedepsele frecvente, nedrepte şi imprevizibile, acordate în funcţie de capriciile de moment ale adulţilor, părinţi imposibil de mulţumit, părinţi manipulativi, autoritari, intruzivi şi controlatori. Nu este de mirare că respectivii copii s-au simţit persecutaţi, chiar au fost persecutaţi !

Cum

Paranoicul te suspectează că ai putea să-i faci rău, este de dorit să te exprimi întotdeauna la obiect, clar, limpede, lăsând cât mai puţin loc interpretărilor(care vor fi intotdeauna in defavoarea ta), încearcă să-i explici frumos. Când discutaţi o problemă de serviciu, trebuie să faci referiri la regulamente, reguli de ordine interioară, pentru a părea cât mai obiectiv.

Şi ce este mai important, nu-l evita. Dacă o faci, este un motiv suficient pentru a începe să te suspecteze că ai ceva cu el.  Caută să pastrezi o frecvenţă constantă a interacţiunilor cu el, fii onest şi sincer.